Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă din fragmentul de mai jos.


Adrian se apropie ca un vinovat, cu înfrigurare. El văzu că acoperişul cârciumii era pe jumătate refăcut cu stuf nou. Din marea perdea care adăpostea pe vremuri vitele cărăușilor, nu mai rămăsese nici urmă. În locul ei, o căpiţă de paie umede, turtită; însăşi cârciuma se scufundase de vreo palmă în pământ. Uşa şi cele două ferestre se aplecaseră într-o rână. [...] Nevăzând nici urmă de băiat, se îndreptă spre ușă. În clipa asta, caraghiosul de păzitor apăru de din-dosul căpitel, ameninţând cu o bâtă mare și bodogănind, ca un fel de chelălăială de câine bătut, un şir de vorbe neînţelese. Adrian, liniştit, se opri în fața acestei arătări puțin obişnuite. [...] Adrian văzu şomoiogul* care astupa gaura din perete, îl scoase și lipi urechea. (10 puncte) Panait Istrati, Moartea lui Moş Anghel *somoiog - cantitate mică de paie, de fân, de câlți etc. răsucite pentru a forma un mănunchi​